despartire

M-am săturat să îngân cântece care,aparent,îmi descriu banala situaţie în care mi s-a încâlcit sufletul.Acelaşi tavan ,pictat cu steluţe vechi fosforescente, e în calea ochii lor mei roşii,neînchişi de atâta vreme,mă duce în delirul unei insomnii continue. Rămân în confortabilul meu loc plin de teamă, cu prea multe gânduri ce îmi obosesc mintea negăsind soluţia. Fumez...e singurul viciu care mă face să nu îmi mai simt trupul tremurând,mă calmează,dar mai am 2 ţigări şi noaptea tocmai ce a oprit becul peste oraş. Lacrimi încă mai curg,ştergând sărutările ce le-ai împrăştiat pe faţa mea...Nu vreau să mă opresc din plâns până când nu vor dispărea toate urmele atingerilor tale. Tot ce am fost cândva s-a stins undeva în urma ta,atunci când ,fără să-ţi pese,ai refuzat o neînţelesa ca mine,neînţeleas fiind chiar tu.M-ai lăsat gola, murdara, incompleta, singura, demna de milă... Trandafirii putreziţi îşi scutură spinii pe inima mea în suferinţă,iar tu... tu mă întrebi dacă te-am uitat. Rămâi inocent pentru mine,deşi cu o simplă alegere ai ucis un om... Mă întreb:cum ar fi să nu mai simt nimic,să devin opaca,fără de sentiment,să nu mai arăt nimănui ce simt,ce vreau şi ce caut? Aşa,mai bine nu aş mai trăi.Când totul se destramă,frica te împinge să cauţi alternativa cea mai uşoară...Îndură-te soartă! Mai aruncă o dată zarurile pentru drumul meu presărat cu atâtea mărunţişuri ce mereu mă doboară. Restul din jurul meu mă îndeamnă să trec peste.Ce ştiu ei? Eu sunt doar o minciună care nu mai poate colora adevărul în care suntem pedepsiţi să trăim. Restul mă îndeamnă să zâmbesc.Cine se cred ei?Posteruri de zâmbete schiţate ce îmi zguduie fiin

just a story

Boy: Iubito,trebuie sa vorbim

Girl: Ricardo,ce vrei sa spui?

Boy: Ceva a intervenit

Girl: Ce?Ce s-a intamplat?E de rau?

Boy: Nu vreau sa te ranesc iubito!

Girl: *se gandeshte* Oh doamne, sper ca nu se desparte de mine, il iubesc asha mult

Boy: Iubito ma asculti?

Girl: Da ce e asha de important?

Boy: Nu sunt sigur daca sa iti spun…

Girl: Pai, deja ai adus vorba, deci te rog spune-mi

Boy: Plec…

Girl: Iubitu’le ,ce vrei sa spui?

Boy: Nu,nu la ce te gandeshti tu.Ma mut,departe…

Girl: De ce? Toata familia ta locuieshte aici.

Boy: Pey…tata ma trimite departe,la scoala.

Girl: Nu pot sa cred

[Tatal ridica receptorul ,intrerupe discutzia shi striga furios ’Erica!,ce ti-am zis yo sa nu mai vorbeshti cu baietzii. Inchide draq telefonu’ shi inchide.]

Boy: Wow,se pare ca tatal tau e foarte suparat!

Girl: Shtii cum face,dar oricum, nu vreau sa pleci

Boy: ai vrea sa fugi cu mine?

Girl: Iubitule, shtii ca ash vrea, as face orice pentru tine,dar nu pot…Nu shtii ce s’ar intampla dak as face’o.Tata m’ar omori!

Boy: * e OK* …Inteleg,cred…

Gril: *se gandeshte* Nu pot sa cred ce ni se intampla

Boy: Trebuie sa ti dau ceva asta seara, pt ca am sa plec maine dimineatza, zborul 1-80, asha ca trebuie sa te vad acum.

Girl kay,o sa ma furisez afara & ne intalnim in parc

Boy: Okay ne intalnim acolo in 20 de min.

[Se intalnesc undeva langa parc,se imbratiseaza,iar el ii da un biletzel]

Boy: Uite,asta e pt tine.Trebuie sa plec.

Girl: *suparata incepe sa planga*

Boy: Iubito nu plange , shtii ca te iubesc enorm…dar trebuie sa plec.

Girl: Okay (pleaca mai departe)

[ajung amndoi acasa. Erica citeshte biletelul primit]

It says… “ Erica, Cred ca deja u stii ca plec, stiu ca ar fi mai bine daca ti-as scrie shi ti-as pune adevarul despre cat de mult tin la tine. Adevarul este ca, nu te-am iubit niciodata, te’am urat atat de mult, nu insemni nimik pt mine shi asta sa nu o uiti niciodata.. Nu am tinut niciodata la tine, shi nu am vrut niciodat sa vb cu tine sau sa fiu in preajma ta. Nici nu iti poti imagina cat de mult te urasc. Acum ca plec shtiam ca va fi mai bine daca ti-as spune ca te urasc.Niciodata nu ai facut ce trebuia shi niciodata nu ai fost unde trebuia.Nu credeam ca o sa pot sa urasc pe cineva atat de mult. Nu vreau sa te mai vad deloc in toata viatza mea, shi niciodata nu o sa’mi mai fie dor de sarutarile tale, nu vreau sa mai facem asta niciodata.Nu-ti voi duce lipsa shi asta ti-o promit.Nu ai avut niciodata dragostea mea si vreau sa-ti aminteshti asta Sa pastrezi biletul asta pt.ca va fi ultimul lucru pe care il vei avea de la mine.Fuck,te urasc atat de mult. Goodbye… -Ricardo” [Erica incepe sa planga, arunca hartia din mana, shi plange ore in sir]

…a trecut o zi, e trista shi se simte singura…apoi primeste un telefon.

Friend: Cum te simti?

Girl: Nu pot sa cred ce s’a intamplat..credem ca ma iubeste

Friend: Oh, am uitat.Ricardo mi’a lasat un mesaj acum cateva zile.Mi’a zis sa-ti spun sa te uiti in geaca de ceva…

Girk: Ummm..okay.

[gaseste o bucata de hartie in jaketa pe care scria:

“Iubito sper ca vei gasi asta inainte sa’mi citeshti biletelul. Credeam ca poate tatal tau va gasi biletul si’l va citi asa ca am schimbat cateva cuvinte te urasc=te iubesc niciodata=tot timpul nu voi=voi

….Sper ca nu ai luat in serios pentru ca te iubesc din tot sufletul, shi mi-a fost asha de greu sa renunt la tine…de aia am vrut sa fugi cu mine…

-Ricardo”]

Girl: Oh my God!!!Este un biletzel.Ricardo chiar ma iubeste!!!Cred ca mi’a strecurat biletelul in timp ce m-a imbratisat!Nu pot sa cred cat de proasta am fost!!

Friend: Lol..okay trebuie sa inchid…Suna-ma mai tarziu

Girl: *bucuroasa* okay,bye,astept sa ma sune iubitul meu.

….Erica da drumul la tv…

[Shtiri:”Un avion s-a prabusit.Peste 47 de tineri au decedat. Deocamdata mai cautam supravietzuitori…este o tragedie pe care nu o vom uita,acest zbor era cel 1-80 shi ii transport pe tineri la scoala”]

[Fata stinge televizorul ..3 zile mai tarziu ,se sinucide,din cauza faptului ca Ricardo murise & ea numai avea pt ce sa traiasca…]

….dupa o zi de la tragedie a sunat telefonul.Nimeni nu a ras

puns.Era Ricardo,sunase sa lase un mesaj : “Sunt Ricardo,presupun ca nu eshti acasa,dar te-am sunat sa-ti spun ca traiesc, am pierdut zborul pt ca am vrut

sa te mai vad inca o data. Sper ca nu eshti ingrijorata .I love you!!!

prietenia :X lucrurl cel mai de pret

Un om si un caine mergeau pe un drum.


Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise.

Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el,

murise chiar cu mai multi ani in urma.... Se intreba "...oare unde duce drumul asta?"

Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.

Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.

Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare..

Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea

parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa

intr-o parte, un om sezand la un birou .

Il intreba:

- Scuzati-ma, unde ne aflam ?

- Aici e Raiul - raspunse acesta.

- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?

- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.

- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.

- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.

Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise

impreuna cu cainele sau.

Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara,

dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba.

Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte.

- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?

- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.

- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.

- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.

Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.

- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.

- Asta este raiul.

- Sant total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.

- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.

- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv. ?!...

- Din contra, santem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sant gata sa-si lase in urma

prietenii cei mai buni

singuratate

Patru pereti lugubrii, ca in mormant ma ingroapa



sunt tristii pustii si singuri, uitati parca de soarta ,


e-atata intuneric s-un firg parca ma-ncearca


e o tacere crunta este singuratate.


un intuneric negru si dens parca de ceata


o singura lumina se vede insa in viata


e-un inger trist si singur ucis parca de soarta


..............................................


ingerul pazitor se-aseaza la capul meu aproape


priveste cald cu mila chiar daca viata-i stinsa


ma uit la el si plang-eu l-am ucis prin vise


prin visuri neimplinite , prin crunta mea privire


am omorat iubirea ce s-a transformat in ura

si odata cu ea a -ingerului aripi pure


cu toate astea ma iubeste si vrea sa ma aline


cu ultima suflare cu ultima privire


incearca sa ma invete ca totul e iubire


priveste viata-mi spune ...


si spune-mi ce ai sa vezi...

de vei vedea iubire atunci ai sa ma crezi


da viata ta e trista si stiu ca suferi mult


tu ai pierdut in viata ce ai crezut mai scump


cu toatea astea uita si ia-o de la capat


caci este scump si dulce tot ce-ai trait odata


de as vedea iubirea poate ca l-as salva

cu teoate astea nu vreau ca sa mai sper


caci lumea-i trista,rece si este foarte rea






pasesc incet spre trista mea oglinda


trist este totul chiar fata mea e trista


vad doar suferinta uitata si e crunta


batrana ma vad si singura intr-un mormant acum


caci totul este negru si pacla ca de fum


iar ingerul nu apare caci este mort de mult


l-am omorat prin ura caci n-am vazut ce-i sfant...

noi..

incercam adesea sa fim ceea ce vor alti pentru ca vrem sa iesim in evidenta
de imbracam cu hainele indiferentei si mandriei ..
purtam accesorile orgoliului si ale nepasari
incaltam pantofi cu un numar mai mare si ne impiedicam la primul pas pe care il facem
vrem sa scapam de ceea ce suntem fara sa realizam ca ne e cel mai bine in hainele noastre
adesea pline de petele prieteniei ..si de praful locurilor p unde am fost ...imbibare cu mirosul cunostintelor ...si cateodata prea uzate
uitam sa realizam ca suntem ceea ce suntem pt ca asa e cel mai bine sa fim ..
incercam sa ne prefacem doar ca sa scapam de o umbra care ne urmareste permanent ...
uitam sa fim noi si iubim ceea ce defapt uram ...
ne lasam purtati de valuri care nu ne duc nicaieri ..si ne impotrivim curentilor care ne.ar putea purta departe ...

uitam sa fim noi si asta ne costa scupm ..kteodata prea scump ...

ploua

Ploua, desi e vara… dar ploua in semn de protest. Tu nu mai esti... si ploua. Urlete surde isi afla ecoul in picurii reci, ce cad neincetat. Mi-e frica, mi-e dor! Te-au claustrat intr-un sicriu mult prea rece. Te-ating si totusi... nu te simt. Mi-e frica! Ziua va trece si la sfarsitul ei, chipu-ti fi de mult acoperit. Mi-e dor! A ta sarutare pe buzele-mi tremurande n-o voi mai simti. Raceala ce a luat locul caldurii tale ma mistuie, ma-ngheata. E liniste... si totusi furtuna e in toi. Lacrimi amare uda ale noastre fete triste azi, spalandu-ne sufletul o vesnicie. „Vesnicie” ce cuvant infricosator. Inseamna prea mult timp.... Ma bantuie un gand, iubite: acela ca-n veci nu te voi mai vedea. Mi-e teama! „Nu plange!” as vrea sa-mi spui s-apoi sa ma mangai. Ploua, e frig, mi-e teama... mi-e teama caci maine aici nu vei mai fi. Voi plange, al meu suflet va suferi. Un iris plapand iti voi culege. E floarea noastra iubite. Ti-l voi sadi pe cimentul rece si-ale mele lacrimi il vor ocroti. Mi-e frig si lacrimile-mi curg siroaie. Mi-e frig! Nu ma auzi??? Trezeste-te!!! Si cuprinde-ma cu-a ta caldura. Ridica-te! Nu poti muri! Atatea planuri se vor irosi, te vreau alaturi. Spune-mi: ce viata voi avea fara de tine? Incotro pasii mei se vor indrepta de-acum? Mi-e frica iubite, mi-e frica... ploua, ai tai plang intr-un colt, ravasiti, iar eu ma usuc tot mai mult. Fie-ti mila! Trezeste-te iubite! Sau ia-ma cu tine.... Ploua... glasul mi-a amutit de-atat dor. As vrea sa te strig cu toata fiinta-mi, dar nu mai pot. Iubite ploua... soapta-mi se pierde in neant. Sunetu-mi surd incearca a razbate spre departari... mi-e dor si ploua iubite... Rochia alba ce-o port azi pentru tine, si-a stins culoarea in stopii reci, marunti. Priveste-ma, sunt eu, adu-ti aminte de trecut... O mana calda o atinse, trezind-o brusc din plansu-i jalnic. Era un simplu cersetor, ce-i grai cu-ntelepciune: - Spre inainte vei porni, privind mereu in urma, insa solutia nu sta in planset si suspin. Elibereaza-ti crunta suferinta, caci o iubire noua te va implini. Nu cauta raspunsuri spre a afla ce va veni. Iubeste si mergi mai departe! Traieste! Ea vru sa-i raspunda c-o furie nebuna, insa batranul disparu. Ramase muta, privind in jur cu mirare. „Am innebunit?” se intreba in soapta. Vantul o invalui usor si parca ii raspunse: „Fii pe pace fata scumpa! Nebunia e doar o masca pentru cei ce nu vor sa creada...” Nota: A nu s intelege k e din propria experienta.. povestea e scrisa intr-un cimitir, un loc plin d inspiratie

suflet ranit

Plimbandu-ma prin parc, printre frunzele vestede am zarit un suflet ranit cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand, un suflet pur de copil, pierdut si ranit.L-am ridicat incet, l-am privit un timp apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat cu aripi frante si cicatrici adanci. Nu stiam ce sa fac, vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe gandindu-ma ca
pana la urma l-ar fi gasit altcineva. Nu era sufletul meu, nu era problema mea, nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele si mi-am urat egoismul, mi-am urat nepasarea. Am inceput sa plang si lacrimile fierbinti udau sufletul din palmele mele, sufletul acela cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu. L-am incalzit cu dragoste, l-am hranit cu dezmierdari,
l-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le. L -am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul acela chinuit aproape renunta la viata, au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta. Dar zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi, cu cicatrici subtiri si fara urme de talpa. E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe. A venit clipa in care sufletul gasit isi va lua zborul punandu-si la incercare aripile noi .Imi deschid acum palmele iar el se inalta timid spre ceruri albastre, spre stele noi, purtat de adieri noi. Il privesc cum planeaza lin, cum se indeparteaza tot mai mult de vechiul adapost. Plang si acum ca si in prima zi dar lacrimile mele sunt de aceasta data lacrimi de fericire. Iubesc sufletul acesta atat de mult incat il pot lasa sa zboare. E poate prima oara cand iubesc. Nu simt durere, nu simt regrete, nu ii reprosez plecarea. Ma uit doar la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata nici palmele mele, nici sufletul meu. Zboara suflet drag, iubirea mea iti va veghea somnul, lacrimile mele iti vor spala urmele de talpi, buzele mele iti vor saruta cicatricile, iar palmele mele iti vor fi oricand adapost!
Te iubesc atat de mult incat te pot lasa sa zbori liber, fara sa vreau sa te inchid in colivia de aur a unei relatii. Poti pleca acum, iti simt nerabdarea, te simt frematand. Ai vrea sa ramai, iti e mila de mine. Imi vezi lacrimile, palmele goale si sufletul singur. Dar nu iti fie teama , nu am nici aripile rupte, nici cicartici adanci, nici urme de pasi . Imi apartii si iti apartin, ma regasesc in zborul tau, in fiecare bataie de aripa, te regasesc in fiecare lacrima, ne regasim in fiecare vis. Nu trebuie sa te ating ca sa te simt, nu trebuie sa fi in fata mea ca sa te privesc. Nici timp ,nici distanta si nici oameni nu pot ne pot desparti. Esti in aer, in razele soarelui, in lumina lunii, in sangele meu, in fiecare respiratie, in fiecare bataie a inimii mele
Esti tot ce sunt, sunt tot ce esti.
Adio suflet liber de copil, mereu voi fi cu tine.