ploua

Ploua, desi e vara… dar ploua in semn de protest. Tu nu mai esti... si ploua. Urlete surde isi afla ecoul in picurii reci, ce cad neincetat. Mi-e frica, mi-e dor! Te-au claustrat intr-un sicriu mult prea rece. Te-ating si totusi... nu te simt. Mi-e frica! Ziua va trece si la sfarsitul ei, chipu-ti fi de mult acoperit. Mi-e dor! A ta sarutare pe buzele-mi tremurande n-o voi mai simti. Raceala ce a luat locul caldurii tale ma mistuie, ma-ngheata. E liniste... si totusi furtuna e in toi. Lacrimi amare uda ale noastre fete triste azi, spalandu-ne sufletul o vesnicie. „Vesnicie” ce cuvant infricosator. Inseamna prea mult timp.... Ma bantuie un gand, iubite: acela ca-n veci nu te voi mai vedea. Mi-e teama! „Nu plange!” as vrea sa-mi spui s-apoi sa ma mangai. Ploua, e frig, mi-e teama... mi-e teama caci maine aici nu vei mai fi. Voi plange, al meu suflet va suferi. Un iris plapand iti voi culege. E floarea noastra iubite. Ti-l voi sadi pe cimentul rece si-ale mele lacrimi il vor ocroti. Mi-e frig si lacrimile-mi curg siroaie. Mi-e frig! Nu ma auzi??? Trezeste-te!!! Si cuprinde-ma cu-a ta caldura. Ridica-te! Nu poti muri! Atatea planuri se vor irosi, te vreau alaturi. Spune-mi: ce viata voi avea fara de tine? Incotro pasii mei se vor indrepta de-acum? Mi-e frica iubite, mi-e frica... ploua, ai tai plang intr-un colt, ravasiti, iar eu ma usuc tot mai mult. Fie-ti mila! Trezeste-te iubite! Sau ia-ma cu tine.... Ploua... glasul mi-a amutit de-atat dor. As vrea sa te strig cu toata fiinta-mi, dar nu mai pot. Iubite ploua... soapta-mi se pierde in neant. Sunetu-mi surd incearca a razbate spre departari... mi-e dor si ploua iubite... Rochia alba ce-o port azi pentru tine, si-a stins culoarea in stopii reci, marunti. Priveste-ma, sunt eu, adu-ti aminte de trecut... O mana calda o atinse, trezind-o brusc din plansu-i jalnic. Era un simplu cersetor, ce-i grai cu-ntelepciune: - Spre inainte vei porni, privind mereu in urma, insa solutia nu sta in planset si suspin. Elibereaza-ti crunta suferinta, caci o iubire noua te va implini. Nu cauta raspunsuri spre a afla ce va veni. Iubeste si mergi mai departe! Traieste! Ea vru sa-i raspunda c-o furie nebuna, insa batranul disparu. Ramase muta, privind in jur cu mirare. „Am innebunit?” se intreba in soapta. Vantul o invalui usor si parca ii raspunse: „Fii pe pace fata scumpa! Nebunia e doar o masca pentru cei ce nu vor sa creada...” Nota: A nu s intelege k e din propria experienta.. povestea e scrisa intr-un cimitir, un loc plin d inspiratie