duminică, 11 iulie 2010

just a story

Boy: Iubito,trebuie sa vorbim


Girl: Ricardo,ce vrei sa spui?

Boy: Ceva a intervenit

Girl: Ce?Ce s-a intamplat?E de rau?

Boy: Nu vreau sa te ranesc iubito!

Girl: *se gandeshte* Oh doamne, sper ca nu se desparte de mine, il iubesc asha mult

Boy: Iubito ma asculti?

Girl: Da ce e asha de important?

Boy: Nu sunt sigur daca sa iti spun…

Girl: Pai, deja ai adus vorba, deci te rog spune-mi

Boy: Plec…

Girl: Iubitu’le ,ce vrei sa spui?

Boy: Nu,nu la ce te gandeshti tu.Ma mut,departe…

Girl: De ce? Toata familia ta locuieshte aici.

Boy: Pey…tata ma trimite departe,la scoala.

Girl: Nu pot sa cred

[Tatal ridica receptorul ,intrerupe discutzia shi striga furios ’Erica!,ce ti-am zis yo sa nu mai vorbeshti cu baietzii. Inchide draq telefonu’ shi inchide.]

Boy: Wow,se pare ca tatal tau e foarte suparat!

Girl: Shtii cum face,dar oricum, nu vreau sa pleci

Boy: ai vrea sa fugi cu mine?

Girl: Iubitule, shtii ca ash vrea, as face orice pentru tine,dar nu pot…Nu shtii ce s’ar intampla dak as face’o.Tata m’ar omori!

Boy: * e OK* …Inteleg,cred…

Gril: *se gandeshte* Nu pot sa cred ce ni se intampla

Boy: Trebuie sa ti dau ceva asta seara, pt ca am sa plec maine dimineatza, zborul 1-80, asha ca trebuie sa te vad acum.

Girl kay,o sa ma furisez afara & ne intalnim in parc

Boy: Okay ne intalnim acolo in 20 de min.

[Se intalnesc undeva langa parc,se imbratiseaza,iar el ii da un biletzel]

Boy: Uite,asta e pt tine.Trebuie sa plec.

Girl: *suparata incepe sa planga*

Boy: Iubito nu plange , shtii ca te iubesc enorm…dar trebuie sa plec.

Girl: Okay (pleaca mai departe)

[ajung amndoi acasa. Erica citeshte biletelul primit]

It says… “ Erica, Cred ca deja u stii ca plec, stiu ca ar fi mai bine daca ti-as scrie shi ti-as pune adevarul despre cat de mult tin la tine. Adevarul este ca, nu te-am iubit niciodata, te’am urat atat de mult, nu insemni nimik pt mine shi asta sa nu o uiti niciodata.. Nu am tinut niciodata la tine, shi nu am vrut niciodat sa vb cu tine sau sa fiu in preajma ta. Nici nu iti poti imagina cat de mult te urasc. Acum ca plec shtiam ca va fi mai bine daca ti-as spune ca te urasc.Niciodata nu ai facut ce trebuia shi niciodata nu ai fost unde trebuia.Nu credeam ca o sa pot sa urasc pe cineva atat de mult. Nu vreau sa te mai vad deloc in toata viatza mea, shi niciodata nu o sa’mi mai fie dor de sarutarile tale, nu vreau sa mai facem asta niciodata.Nu-ti voi duce lipsa shi asta ti-o promit.Nu ai avut niciodata dragostea mea si vreau sa-ti aminteshti asta Sa pastrezi biletul asta pt.ca va fi ultimul lucru pe care il vei avea de la mine.Fuck,te urasc atat de mult. Goodbye… -Ricardo” [Erica incepe sa planga, arunca hartia din mana, shi plange ore in sir]

…a trecut o zi, e trista shi se simte singura…apoi primeste un telefon.

Friend: Cum te simti?

Girl: Nu pot sa cred ce s’a intamplat..credem ca ma iubeste

Friend: Oh, am uitat.Ricardo mi’a lasat un mesaj acum cateva zile.Mi’a zis sa-ti spun sa te uiti in geaca de ceva…

Girk: Ummm..okay.

[gaseste o bucata de hartie in jaketa pe care scria:

“Iubito sper ca vei gasi asta inainte sa’mi citeshti biletelul. Credeam ca poate tatal tau va gasi biletul si’l va citi asa ca am schimbat cateva cuvinte te urasc=te iubesc niciodata=tot timpul nu voi=voi

….Sper ca nu ai luat in serios pentru ca te iubesc din tot sufletul, shi mi-a fost asha de greu sa renunt la tine…de aia am vrut sa fugi cu mine…

-Ricardo”]

Girl: Oh my God!!!Este un biletzel.Ricardo chiar ma iubeste!!!Cred ca mi’a strecurat biletelul in timp ce m-a imbratisat!Nu pot sa cred cat de proasta am fost!!

Friend: Lol..okay trebuie sa inchid…Suna-ma mai tarziu

Girl: *bucuroasa* okay,bye,astept sa ma sune iubitul meu.

….Erica da drumul la tv…

[Shtiri:”Un avion s-a prabusit.Peste 47 de tineri au decedat. Deocamdata mai cautam supravietzuitori…este o tragedie pe care nu o vom uita,acest zbor era cel 1-80 shi ii transport pe tineri la scoala”]

[Fata stinge televizorul ..3 zile mai tarziu ,se sinucide,din cauza faptului ca Ricardo murise & ea numai avea pt ce sa traiasca…]

….dupa o zi de la tragedie a sunat telefonul.Nimeni nu a ras

puns.Era Ricardo,sunase sa lase un mesaj : “Sunt Ricardo,presupun ca nu eshti acasa,dar te-am sunat sa-ti spun ca traiesc, am pierdut zborul pt ca am vrut

sa te mai vad inca o data. Sper ca nu eshti ingrijorata .I love you!!!

Niciun comentariu: